M-am strecurat in sufletul tau fara sa stii,
Era o usa deschisa spre mine,
Si m-am speriat cand am vazut pustii,
Camarile iubirii din tine.
Era miros de mucegai si de zapada,
Tavanul avea turturi de durere,
Ti-am sprijinit un gand care era sa cada,
Si-am alungat tristetea in alte emisfere.
Aveai in el atata suferinta stransa,
Ca n-am putut sa trec cu pasii peste lacrimi,
Cand am simtit, o inima patrunsa,
De spinii unor trandafiri, crescuti in patimi.
Peretii sangerau a dor de zambetul pierdut,
Singuratatea-l ferecase-n nostalgii,
Si dintro-data am ramas fara trecut,
Fara mireasma clipelor tarzii.
M-am strecurat si m-am gasit pe mine,
In sufletul hranit doar cu minuni,
Si te intreb, cui ii va apartine,
Tacerea anilor din care ma aduni?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu