sâmbătă, 16 aprilie 2011

frumoasa, dar... este locuita....

suntem o generatie care si-a frant aripile in vechiul regim, suntem o generatie care a sperat ca v-a primi noi aripi sa zboare in voie si in libertate iar ni s-au frant aripile.... am ajuns la o intersectie in viata si ne intrebam care este cararea pe care trebuie sa o urmam ... ne gandim....avem o varsta .... nu avem curaj sa urcam si ne uitam cu speranta caci ea cica moare ultima ca se v-a intampla ceva ... fiecare asteapta ... nimeni nu indrazneste sa faca pasi ... ni s-a luat acest curaj in copilarie si am ramas cu sechelele asa cum oamenii s-au obisnuit sa stea la coada si le lipseste asa ca fac in asa fel sa faca o coada ptr ca asa s-au obisnuit ... multimea in masa ... ai programare la un medic dar .. cand mergi vezi oameni care stau la coada fara programare sau vin mai repede ca sa fie sigur ca vor intra:)) ......neincrederea nu este doar un cuvant din dex este infiripata in sufletul fiecaruia...am fost obisnuiti ca sa gandim mult si bine sa ne indoim de fiecare fapt sau gand si iar gandim si gandim ....si incercam sa alungam indoiala din suflet ascultam gandim ne lasam dusi de val si de cuvinte frumoase caci avem o foame de bine in noi si speram de fiecare data ca de data asta poate ... totusi .... si ne lasam ghidati.. de aceea si astazi profita cei care au puterea de slabiciunea maselor....intelectualii se indobitocesc devin flamanzi de bani si putere le trebuie din ce in ce mai mult si jupoaie gaina pana dincolo de piele smulg tot ce apuca .... trecem ca niste roboti in viata ne trezim si ne dam seama ca a trecut mai mult de jumate din viata nu am facut nimic si nu stim ce vom face .... e fericit cel care inca se mai poate uita in jur si poate zambi poate sa observe cum toamna isi coloreaza peisajul in jur sau ca au inflorit copacii.... nu mai vedem numai auzim din pacate, trist este ca vedem oamenii care au trait si au lucrat o viata si cum isi numara maruntisul din buzunar sa poata sa isi i-a o paine ...trist este sa te uiti in ochii unui copil si sa ii spui nu pot sa iti ofer nimic mai mult.... nici macar o mica speranta ca v-a fi mai bine .... ii indemnam sa fuga cat mai departe de tot ce se intampla in jur .......si asa mi-am dovedit inca odata ca frumusetea nu este totul ai nevoie de mult mai mult avem o tara frumoasa pacat ca este locuita:)..........in concluzie frumusetea nu se mananca cu lingura:)))))))

4 comentarii:

  1. nu pot sa contrazic nimic Nimic!
    Atat de obisnuiti suntem cu coada, ca nici nu ne mai dam seama ca o formam. Zilele trecute am scris si eu o idee asemanatoare cu una dintre cele de mai sus:Eram corectaţi (pe vremea noastra) cum să ne jucăm, cum să desenăm, cum să colorăm...Abia atunci am fost buni când au reuşit să ne îngrămădească în şabloane. Creativii erau ciudaţii şcolii, inadaptaţii, părinţii lor făceau cărare la şcoală şi tuneluri din cauza ruşinii create de copchilul creator.
    Si cum zicea bietul Macici in 'Cel mai iubit dintre pamanteni', 'viata asta e un mare cacat'

    RăspundețiȘtergere
  2. si vb din cantecul lui margineanu viata e ca parul din cur scurta si plina de c....:))))))))))))))tovarasi, tovarasi........:)))

    RăspundețiȘtergere
  3. Sistemul din romania a facut si o sa faca in contiunaure praf generatii intregi de romanii.Doar noi cei multi putem face ceva ,la noi e puterea ,dar din pacate ne-am tiganizat,iar sistemul ne-a scos la iveala doar defectele,de fapt asta se vrea,sa nu facem nimic,sa poata ei sa ne respire timpul nostru

    RăspundețiȘtergere
  4. Sunt de acord cu sechelele care, in principal intarzie maturizarea, insa este f. usor de observat ca au multe in comun cu fenomenul de co-dependenta, deci, in continuare, recomand tuturor sa citeasca in mod activ despre acest fenomen si sa participe la sedinte de tip Al-Anon, sau macar sa se intereseze despre ce e aia.

    http://www.recovery-man.com/coda/codependency.htm

    http://www.al-anon.org/about.html

    RăspundețiȘtergere